Conștiință

februarie 26, 2017 la 3:41 pm

11:11 – experiența unui fenomen bizar

11:11 - experiența unui fenomen bizar

Cunoaștem ceasul ca pe un intrument de măsurare a trecerii timpului, 24 ore din 24, astfel am ajuns să ne programăm evenimentele din viața noastră după acest tic-tac perpetuu.

Avem ceasuri de perete, de cameră, de birou, de purtat la mână, la telefon, la calculator, peste tot ceasuri care merg într-un singur sens și noi după ele înconștienți. Ceasul este o necesitate a omului modern zilelor noaste, care-și bazează întreaga existență pe celebrul citat vestic “time is money” .

Îmi aduc aminte din copilărie cum refuzam să învăț citirea ceasului. Acum știu de ce faceam pe prostu’ , îmi doream o copilărie cât mai fericită.

N-am trecut de stadiul copilăriei nici acum, dar sunt obligat de societatea care mă înconjoară să iau parte la aceeași nebunie care ucide stări de spirit creative, trăiri pozitive și emoții intense.

Știam că dimineața este atunci când te trezești, indiferent că-i ora 7AM sau 11AM, știam că noaptea vine atunci când soarele nu mai e pe cer, și te bagi la somn atunci când nu-ți mai poți ține pleoapele ridicate, știam că la prânz trag un pui de somn doar dacă simt nevoia, nu pentru că este ora 14:00 și mă obligă cineva să dorm la comandă.

Ce știam eu de mic, știa orice alt om încă de la începuturile lumii prin natura lui. Timpul a existat și va exista fără ca noi să-i luăm pulsul la milisecundă.

Ceasul așa cum îl știm noi azi este mai degrabă un instrument mecanic de corelare utilizat în industrii tehnice pentru a ne face nouă viața mai ușoară. Oamenii nu au nevoie de un asemenea instrument pentru a se orienta liniar, nu suntem roboți, pentru noi timpul este relativ de când existăm pe această planetă.

În cameră aveam un ceas analogic cu deșteptător clasic, cu clopote metalice, care în liniștea nopții ticăia de-ți venea să scoți pistolul de sub pernă să-l reduci la tăcere. Am aflat că unii oameni preferă să audă în liniștea camerei acest ticăit de ceas analogic, în special persoanele retro, “mi-a sunat ceasul !?” .

Am înlocuit ceasul analogic cu unul digital. Ora afișată o puteam vedea și prin întuneric, am scăpat de ticăit, și nici nu mai trebuia să întorc ceasul de cheița din spate în fiecare zi. Un real progres.

 

11:11 - experiența unui fenomen bizar

În 1993 aveam 13 ani când pentru prima dată am conștientizat semnalele timpului de pe ecranul ceasului digital. Cu toții cunoaștem acele nopți în care nu te prinde somnul, la fel am pățit și eu, plus de asta, eram pedepsit să mă uit seara până târziu la televizor. Începea foiala în pat, mai arunc un ochi la ceas … “cât este ora de nu mă ia somnul?” … ora 10:17PM, 10:30PM, 10:51PM, 11:00PM, 11.11PM, 11.47PM … într-un final adormeam.

După o vreme, observ că în mod sistematic când mă uitam seara la ceas nimeream pe afișaj ora 11.11PM. Un act de monotonie care m-a facut să schimb setarea ceasului din afișaj de 12 ore în afișaj de 24 ore. “Gata am rezolvat, în mintea mea!” . În continuare, ca orice om, mă uitam la ceas când aveam nevoie. Treceau săptămâni, luni, fără să constat ceva anormal în afișajul ceasului, până apărea ca un făcut, de data asta nu mai apărea afișajul 11.11PM, apărea 23.11, practic același lucru.

Atât de obsesiv mi se întâmpla acest fenomen încât am ales să nu mă mai uit seara la ceas. Iar treceau luni fără să am contact cu acest fenomen și iar se repeta, 11:11, 23.11, 23:23 . Acest fenoment era atât de neînsemnat pentru mine încât nici nu-mi aduceam aminte pe timpul zile să vorbesc cu cineva despre acest lucru, și totuși continua să se manifeste.

Au trecut ani și am uitat complet de fenomenul 11:11. Prin anul 2004 când lucram la o tipografie, am început să văd din nou în mod sistematic 11:11 la ceasul de la calculatorul la care îmi desfășuram activitatea profesională. Mi-am dat seama că întâmplarea depășește planul nebuniei mele, este clar, ce mi se întâmplă nu este de la mine, cauzele sunt externe.

Întâmplător sau nu, în 2001 pe 11 septembrie, un atac “terorist” s-a petrecut în orașul american New York, atunci când cele două clădiri gemene, WTC1 și WTC2 s-au prăbușit. Aceste clădiri zgârie nori reprezentand simbolul prosperității economiei americane, privite din depărtare au fost asemănate ca doi de unu (1:1).

Au mai trecut câțiva ani pentru ca fenomenul să se manifeste din nou, nimic paranormal pentru mine, deja obișnuit cu acest mesaj de nicăieri care nu oferea nici un raspuns. Asociam evenimentul ca o întâlnire între două persoane care din respect se salutau și trecea fiecare mai departe în treaba lui.

Uneori în medii sociale cautam discret indicii care să mă ghideze către persoane care ar fi luat la cunoștință de acest fenomen, totul rămânea în taină.

11:11, un fenomen bizar

Internetul, această blogotecă universală m-a ajutat să aflu că nu sunt singurul, în caz că sufăr de vreo dezabilitate psihică, și că 11:11 este un fenomen natural care se manifestă pe întreg globul.

Diferite teorii au luat naștere datorită acestui fenomen, trezirea conștiinței, iluminare spirituală, modificări genetice ale ADN-ului pe scara evoluției umane, ș.a.m.d., … dacă situația este dramatică, măcar să pice de 1 aprilie.

Am ajuns să cred că timpul este viu, omniprezent în eternitate, o entitate spirituală care trăiește alături de noi, care-și face simțită prezența prin dispozitive de măsurat precum clepsidre, obeliscuri, ceasuri atomice, analogice și digitale și un întreg complex de galaxii, stele și planete.

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.