Gastronomie Sănătate

februarie 9, 2016 la 9:29 pm

Arborele de nuc are multiple întrebuințări terapeutice

Miez de nucă

Nucii alcătuiesc una dintre bogațiile țării noastre, fiind răspândit în mare măsură. Și bine făceau străbunii noștri când își împodobeau grădina sau poarta cu câte un nuc care cu vremea ajungea de toată frumusețea, fiind de folos prin fructele lui atât de hrănitoare, prin frunza lui ori coaja verde a nucii întrebuințată în multe feluri, ori prin umbra sa răcoritoare.

Originile arborelui de nuc

Originea nucului trebuie să o căutăm prin părțile mării Caspice, prin Persia și țările din partea aceea, ori prin Nordul Indiei. De asemenea în preajma mării Mediterane îl găsim răspândit foarte mult din vremurile cele mai vechi.

Grecii și Romanii l-au cultivat pe o scară întinsă, fructul său fiind ținut în mare cinste și atribuindu-i-se proprietăți din cele mai mari.

Astfel, pentru a se feri să nu poată fi otrăvit de nimeni și cu nimic, Mitridate folosea nucile, în ideea că ele ar avea această putere ocrotitoare. Leacul și-l pregătea pisând la un loc două nuci, două smochine ăi douăzeci de frunze de rută, iar ceea ce rezulta lua în fiecare dimineață pe nemâncate.

De asemenea se susținea că, deoarece nuca ar putea fi asemanată cu creierul, ea este leacul minunat și unic contra oricărei dureri de cap ori boli mintale.

Pentru o mai bună înțelegere a nucului e bine ca mai întâi să vedem elementele care îl alcătuiesc.

Compoziție la 100 gr. nuci uscate fără coajă:

  • apă – 1,2 gr.
  • albumine – 18,4 gr.
  • grăsimi – 64,4 gr.
  • hidrați de carbon – 13 gr.
  • celuloză – 1,6 gr.
  • calciu – 89 mgr.
  • fosfor – 358 mgr.
  • fier – 2,1 mgr.
  • sulf – 172 mgr.
  • potasiu – 332 mgr.
  • magneziu – 134 mgr.
  • clor – 40 mgr.
  • vitamina B1 – 40 U.I.
  • calorii – 64.4

Datorită faptului că nuca nu conține decât o cantitate mică de hidrati de carbon, ea poate fi folosită și de diabetici. Cei cu stomacurile delicate vor folosi nucile noi, deoarece acestea sunt lipsite de concentrațiile moleculare în grăsimi și elemente iritante. Totuși și în acest caz trebuiesc bine mestecate.

Bogăția în fosfor a nucii o face o sursă principală în procurarea acestei sări minerale necesară organismului în sistemul nervos, osos sau pentru mușchi.

În timpurile mai vechi oamenii atribuiau frunzei de nuc o mulțime de însușiri. Dintre acestea unele au trecut cu bine cercetările cele mai atente, și în zilele noastre frunza de nuc este socotită ca avand proprietăți lecuitoare. Taninul care il cuprinde o face a fi folosită pentru tamăduirea multor boli de piele. De asemenea acest alcaloid, taninul, are influență asupra organismului și în cazul băilor cu fiertură de frunze de nuc.

Băi cu frunze de nuc

Pentru pregătirea unei asemenea băi luăm 1 kg de frunze și le fierbem în 10 litri de apă pe care o adăugăm împreună cu frunzele, unei băi cu o temperatură de 35 grade. Se va avea grijă ca bolnavul să fie acoperit până la gât de apă și frunze. Baia va dura la început până la 10 minute cel mult, iar mai târziu va crește treptat până la jumătate de oră. Apa folosită odată mai poate fi întrebuințată și în ziua următoare, reîncălzind-o. O asemenea cură facută vara, va cuprinde 20 până la 30 de băi.

Aceste bai sunt recomandate în cazuri de erupții ale pielii, dar mai ales contra scrofulelor la copii, adică în contra înflamării glandelor gâtului.

Fiertura de frunze de nuc este de asemenea bună pentru spălături la femei în cazuri de scurgeri, ori spre a face gargare în cazuri de gâlci. Fiertura se face din 20 grame foi la o jumătate de litru apă.

Din frunzele de nuc se poate pregăti un ceai depurativ foarte bun. Se aleg cateva frunze de nuc frumoase, se spală și se pun la fiert. Proporția este cam de vreo 8 frunze la o jumătate de litru de apă. După ce a fiert ceaiul și a luat o culoare frumoasă, nu prea închisă, se strecoară și se adaugă miere. Ceaiul acesta se dă ca leac împotriva anemiei, slăbiciunii, de asemenea ajută mistuirii și curătă sângele, lucru ce îl face a fi folosit și în cazuri de scrofule. Acest ceai ajută mult copiilor cu înflamații ale glandelor (scrofuloși) dându-li-se câte o cească pe zi.

Frunzele de nuc au proprietăți astringente.

Uleiul de nucă servește atât din punct de vedere alimentar cât și ca leac împotriva viermilor intestinali.

Tot ca leac contra anemiei, a lipsei poftei de mâncare și tulburărilor limfatice se face din muguri de nuc un fel de dulceată cu zahăr sau miere. Un sirop foarte bun pentru diferitele boli ale gâtului.

Cojile uscate sunt bune de asemenea pentru ceai. Nu trebuie lasate sa fiarbă prea mult, înnegrind ceaiul.

Din punct de vedere medical, ca leac, nuca este o mare valoare, la fel putem spune despre ea în cazul când o privim ca aliment.

Fiind atât de bogată în grăsimi și săruri minerale, nuca uscată alcătuiește un factor de cea mai mare importanță în alimentația vegetarienilor deoarece înlocuiește carnea, și aceasta o face nu numai din punct de vedere cantitativ al elementelor componente, ci mai mult din punct de vedere calitativ, deoarece elementele din nucă se găsesc într-o stare mult superioară acelorași elemente din carne; unde mai pui sărurile minerale pe care nu le găsesti în aceasta.

Nuca nu ar trebui socotită ca un desert ci chiar ca un aliment, nu ca ceva pe deasupra. În unele țări nuca alcătuiește hrana de baza a oamenilor săraci. Un pumn de nuci și o bucată de pâine, iată hrana unor oameni care totuși dau dovadă de putere și voiniciune în executarea muncii lor.

Tags:

, ,

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.