Civism

februarie 16, 2018 la 2:35 am

Disprețul față de comunitate este o problemă socială, nu administrativă

Disprețul față de comunitate este o problemă socială, nu administrativă

M-am trezit în jungla metropolitan-bucureșteană, capitala țării de unde se dă tonul în toate, mai ales la prostie.

Nu jignesc pe nimeni în mod direct. Este orașul meu de suflet, și sunt trist dacă-mi zici că se întâmplă ceva urât în orașul meu.

Stați liniștiți, sunt orășeanul ăla care știe cu vaca la păscut, apă cu găleata de la fântână, boabe la rațe și parfum de bălegar natur.

Poate am filme proaste, dar îmi văd orașul ca un megapolis plin de viață, civilizație, artă, sport, curățenie, tehnologie, distracție și orice are legătură cu un oraș mare.

Te aștepți ca cei care sunt atrași ca un miraj de orașele mari să fie oameni incompleți, care prin aspirațiile lor și stilul de viață metropolit să se cizeleaze. Lichelele stau în padurile cu uscăciuni, se pare.

Cred că am ajuns prea departe cu imaginația. Avem prea multe probleme de rezolvat pentru a ne permite un delir al viitorului.

Știu cum este orașul meu, capitala țării. Știu ce probleme are și că nu se poate totul peste noapte. Nu am crezut că știu prea puține din problemele orașului.

O scânteie neuronală mi-a atras atenția că problemele orașului meu nu sunt numai de origine administrativă, sau acte de corupție, politici favorizante, lipsa banilor și alte diferite motive care să ne dea puterea să arătăm cu degetul în altă direcție decât în cea de unde vine de fapt vina.

De la noi vine vina

Am ajuns în cartierul Militari, putea să fie oricare altul. Cu siguranță, același lucru se întâmplă în multe zone din acest oraș.

La un prieten în vizită, voie bună, socializare. Nu sunt fumător, dar am ieșit și eu pe balcon.

Vremea rece și întunericul m-a plasat într-un cadru dezolant, pe un balcon la nivelul 1 din 10. Un spațiu “verde” de nici plugul nu făcea brazdă acolo.

Înconjurat de zeci de balcoane, am avut impresia că am ajuns într-o pușcărie din America Latină. Ce chestie … “latinum est”.

Și cum, prin întuneric încercam să construiesc acel scenariu deprimant, gazda a început să relateze …

“Uite frate ce țărani, am bățul ăsta aici pe balcon, și cu el mă întind peste balustradă să strâng gunoaiele din crengile copacilor. Aruncă ca nesimțiții, fără nici o jenă, gunoi menajer direct de pe geamurile apartamentelor”.

Când mi-am ridicat privirea și am văzut ce chestii atârnau prin copacii ăia fără frunze, am zis … “a trebuit s-o văd și pe asta”.

Amendă ! Ce amendă ? Nu aruncau pe spațiul public, ci în grădina loc comună. Spațiul “verde” al asociațiilor de locatari. Acolo unde ar fi trebuit să fie alei cu iluminat corespunzător, gazon, verdeață, copaci tăiați.

Chiar dacă era o iarnă fără zăpadă, îți dădeai seama că acel loc nu era unul amenajat. Dovadă un mic spațiu, din toată acea mizerie, amenajat de primărie. Covor sintetic, câteva băncuțe, coș de gunoi și ceva mobilier urban pentru copii.

“Vezi, locul ăla amenajat ? Este gol tot timpul, nimeni nu vine aici între blocuri. Rar vezi câte un bătrân care se oprește pe băncuță să stea. Și mai vezi angajații de la salubritate publică care vin să curețe parculețul și să schimbe sacii de plastic”.

Până la urmă cine este de vină pentru toate aceste anomalii neasumate ? Guvernul, Parlamentul, Președenția, corupția, hoții, comunismul, Xulescu, rușii, turcii, țătarii, … numai noi nu suntem de vină, nu-i așa.

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.