Social

martie 25, 2017 la 6:19 pm

Mentalitatea inferioară a românului de rând

Mentalitatea inferioară a românului de rând

Căutam ceva de mâncare, ceva rapid, gata preparat și cald. În același timp eram și mofturos, nu vroiam să mănânc la nici un fel de bucătărie de tip fast-food. Vrei nu vrei, în zilele cu activitate profesională de teren trebuie să te oprești undeva să mănânci. Staționarea la cate un semafor pe roșu făcea ca stomacul să trimită semnale cu senzații de gol.

Trecuse mai bine de jumătate din zi fără sa fi mancat ceva, foamea asta este la fel ca un junghi în coaste, ajunge să te atace mai întâi psihic, devine un stres, după care te atacă și fizic, te arde pe stomac, și dacă aș fi putut păcăli organismul de această senzație aș fi câștigat mai mult timp pentru ziua în curs.

Toate aceste gânduri se învarteau pe gol în capul meu, o dădeam în stări meditative, uitasem și care-i următoarea destinație. Nu sunt în vârf de munte și nici loc de reflecții spirituale nu-i în aglomerația urbană.

Este clar, trebuie să bag ceva la ghiozdan, fiecare gură de aer rece producea un gol și mai mare în stomac. Dacă vreau să finalizez toate sarcinile pentru azi trebuie să opresc cât mai repede într-un loc unde se servește ceva de mâncare. Mi-a sărit și stilul sănătos de a mă hrănii, astăzi fac excese, meniul zilei .. junk-food.

Opresc la fast-food-ul din incinta parcării Kaufland de pe Str. Barbu Văcărescu. Mă așez la coadă, arunc o privire pe panoul cu meniuri, mă uit la oameni, mai aud ce se vorbește. În fața mea oameni parcă mai flămânzi ca mine, se tocmeau care cum și ce să comande.

Două femei din fața mea vorbeau în rusește. Eh, nu-i complicat să comande chiar dacă nu știu limba, câteva cuvinte în engleză, mai arată cu degetul și s-a preluat comanda. Dacă nu le-aș fi auzit vorbind în altă limbă, după cum se purtau și arătau aș fi zis că-s obișnuitele româncele din popor cu vână de muncă.

Le-a venit rândul să comande, nici vorbă de limbă română sau engleză, direct pe rusește, arătau cu degetul într-un mod cat se poate de natural și de normal, și totuși se uitau în jur să citească priviri dacă nu cumva cei care aud limba rusă nu strâmba din nas.

Vânzătoarea, vizibil panicată de prezența unui alt limbaj de comunicare, s-a emoționat peste măsură de parcă ar fi dat nas în nas cu o persoană importantă și superioară ei, automat atitudinea ei de rutină ca pentru toți ceilalți clienți s-a transformat într-una de inferioritate.

Aceste două rusoaice, nu erau cine știe ce, erau doi oameni cu o prezență socială modestă, care probabil erau în vizită în țara noastră, și care vroiau și ei să mănânce ca orice alt om.

Vânzătoarea a continuat într-un mod stângaci să pregătească comanda rusoacelor de parcă ar fi fost ultima comandă din viața ei. Chiar și rusoaicele au simțit acest lucru.

Reușind să finalizeze comanda, vânzătoarea întinde pachetele peste tejghea către rusoace dând din cap ca o mică chinezoaică umilă mulțumindu-le într-o engleză eronată “thank you”. Rusoaicele cu o atitudine modestă, s-au trezit puse în situația de a prelua sarcinile unui stăpân față de servitor. Ușor stânjenite de această situație, rusoaicele și-au luat pachetele și s-au pierdut rapid în mulțime.

M-am uitat în direcția lor, se putea intui din mimică de comunicare cum păreau să se amuze de această situație penibilă de inferioritate din partea acestei vânzătoare care parcă se afla la tejgheaua unei rulote vasale vreunui regat colonial.

Moment în care uiți că ție foame, rămâi cu privirea-n gol, și dintr-o dată o voce … “buna ziua, ce doriți să comandați?”. Întorc capul și dau de aceeași persoană care care le-a servit pe rusoaice, dar cu totul altă atitudine, și dacă nu mă grăbeam să-i dau comanda mă trimitea din nou să mai stau încă o dată la coadă.

Fără artă și cultură ajungem să ne vindem ușor

Pai bine măi omule, probabil că nici măcar nu știai ce limbă vorbesc cele două femei, ai încercat să le raspunzi într-o altă limbă care nici pe aia n-o știi, te-ai comportat de parcă ai cunoscut pentru prima dată oameni care vorbesc altă limbă, … dar să ști că așa sunt turiștii, nu este obligatoriu să ai cunoștință și de alte limbi, … este de ajuns să stăpânești bine limba ta și să fi mândru de naționalitatea ta.

Pentru cei care nu știu și nu au avut de unde învăța, regula este simplă, limba unei țări este suverană pe tot teritoriul ei și nu poate fi substituită de nici o altă limbă chiar dacă există limbi care domină în diferite zone de pe glob precum limba chineză, engleză și spaniolă.

Limba unei națiuni este prima și cea mai prețioasă comoară ce identifică o comunitate umană caracterizată prin unitatea de teritoriu, conștiința identității istorice, valori științifice și culturale.

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.