Politici

februarie 10, 2017 la 5:33 pm

Scurt istoric al partidelor politice de după 1989 și până azi

Scurt istoric al partidelor politice de după 1989 și până azi

La 27 de ani după “revoluția din ’89” aud că mai există comuniști. În toată lumea există partide care împărtășesc ideologii sociale, comunismul nu se manifestă politic doar în Rusia, cum ar crede unii, se manifestă și în China, și în Coreea de Nord, în vestul occidental, și în multe alte părți ale lumii.

Comunismul are la bază o ideologie a principiilor de egalitate socială, însă aplicată greșit poate naște sisteme totalitariste monstruase.

România și-a creat un comunism personalizat, o copie în oglindă a propriei sale societăți bolnave, totul a început să se schimbe dramatic undeva după anul 1986, un amestec de totalitarism asemănator cu cel din Coreea de Nord al zilelor noastre.

Chiar dacă comunismul a fost impus în societatea noastră de către ruși, am fost singura țară din fostul bloc comunist care am transformat trecerea de la regimul comunist la democrație printr-o “revoluție” caraghioasă, pentru că altfel nu se putea întâmpla nimic, națiunea dormea într-o liniște deplină.

Aveam 10 ani când a început “revoluția” , la televizor nu aveai decât un singur post, cu program de 2 ore în prima parte a zilei (sâmbăta și duminica) și 2-3 ore seara, Telejurnalul era emisiunea de știri, după care urma un film… și gata, stingerea, că mâine mergi la muncă.

Revoluția asta din ’89 pe care toți și-o atribuie ca un adevăr absolut al eliberării națiunii românești de către ocupația comunistă, un act curajos de răbufnire necontrolat, nu este decât un pamflet ieftin de adormit cetățenii turmentați.

Acei comuniști care pe drept oamenii îi blamează, nu sunt altceva decât sistemul comunist construit și perfecționat de către sistemul statal, sistemul de securitate al României și CC (Comitetul Central al PCR). Acel sistem care a reușit din umbră să se adapteze și să se propage din vechiul regim comunist în relativa democrație de acum, care suptil s-a furișat în noile structuri democratice … partide, justiție, instituții cheie de administrație, companii naționale și multinaționale, bănci (Caritas), etc.

De fapt “revoluția din ’89” a fost o înscenare teatrală, un puci, bine pus la punct de către același sistem mafiot care a modificat doar sistemul politic de guvernare, din cel socialist în cel capitalist, oamenii sistemului rămânând aceiași. Interesul lor nu a fost niciodată pro vest sau pro est, interesul lor este să manipuleze prin orice mijloace mase de oameni în favoarea lor, pentru a le servi propriilor interese.

Revoluția din ’89” a fost probabil prima revoluție din lume transmisă în direct non-stop. Am văzut toată revoluția în direct, eram copil și îmi plăcea ideea de a te uita la televizor. Anunțau pauze de 15 minute pentru că se încingeau carele de transmisie. Îmi aduc aminte cum într-o noapte, le-am cerut parinților să închidă televizorul că vroiam să dorm, supărat pentru că nu difuzau desene animate cu “Mihaela” și serialul românesc “Racheta albă

Imaginați-vă, să ai program restricționat la televizor, și dintr-o dată să transmiți în direct o revoluție cu care TV mobile de la televiziunea națională amplasate în diferite puncte de acțiune ale revoluției, asta nu miroase decât a înscenare. O regie perfectă pe care românii, săracii de ei, o cred și în ziua de azi ca pe o reclamă TV.

Dacă nu știți de ce multe blocuri din București încă mai au grilaje sudate la scările blocurilor, este pentru că anunțau la televizor, să avem grijă că țara este atacată din exterior, comuniștii opun rezistență și încearcă să aducă întăriri din țarile arabe, să avem grijă la teroriști. Tot de la televizor, pentru că era singurul canal de informare și manipulare a maselor, anunțau că trupe teroriste aliate ale regimului comunist urmau să debarce pe calea aerului pentru ai sprijini.

Aeroportul Otopeni și Băneasa era apărat de civilii revoluționari și armata, tineri soldați din serviciul militar aruncați în conflict – “armata e cu noi, armata e cu noi” – se striga din mulțime. Locuiam în cartierul Aviației, cartier poziționat foarte aproape de aeroportul Băneasa. Câteva nopți de după fuga lui Ceaușescu, se auzeau bubuituri ca de tun deasupra pistei de avioane, iar când priveai pe geam cerul se lumina. Cică se trăgea cu trasoare luminoase pentru a repera prin ceața nopții aeronave cu teroriști care încearcau să aterizeze.

Nu-i asa că-n zilele noastre teroriștii sunt la modă? Această tehnică militară de manipulare și înspăimânare a maselor de oameni needucate a fost aplicată la noi ca la manual.

În centrul Bucureștiului, gloanțele vâjâiau din toate direcțiile fără țintă precisă. Militarii angrenați în acest conflict armat, nici măcar nu știau cu cine se bat, la fel trăgeau și ei, la nimereală, în ținte aleatorii primite cu ordin de la superiori, care și ei primeau informații eronate. În tot acest joc de-a revoluția, printre civili și militari erau infiltrați agenti de securitate specializați în manipulare și diversiune. Fie că erai soldat sau civil primeai post-mortem decorație de erou al revoluției iar dacă rămâneai în viață, un certificat de revoluționar.

Astfel, de la regimul comunist unipartid, unde Partidul Comunist Român (PCR) făcea legea, s-a trecut la democrația pluripartidistă. Primul partid politic de după ’89 a fost Frontul Salvării Naționale (FSN) ce cuprindea membrii din fostul sistem comunist, Ion Iliescu, Petre Roman, Theodor Stolojan, Traian Băsescu.

La scurt timp, două mari partide din perioada interbelică și-au facut apariția pe scena politică românească. Partidul Național Liberal (PNL), cel mai vechi partid politic românesc, înființat în 1875, condus de Radu Câmpeanu, și Partidul Național Țărănesc (PNȚ sau PNȚCD) condus de Corneliu Coposu și Ion Rațiu, au făcut front comun și au organizat manifestații anti-FSN, care au degenerat în conflicte sociale cunoscute sub denumirea de mineriadele anilor ’90.

După alegerile congresului FSN din 1992, Petre Roman a fost ales președintele partidului. Opozanții acestuia au părăsit partidul, formând o nouă formațiune politică, actualul PSD (Partidul Socialist Român), condus de Ion Iliescu.

În 1993 FSN și-a schimbat denumirea în Parditul Democrat (PD) având ca personalități politice pe Petre Roman și Traian Băsescu. În 2007 pe când Theodor Stolojan a ajuns de la FSN la PNL, a rupt o aripă din PNL formând partidul PLD (Partidul Liberal Democrat), care ulterior a fuzionat cu PD formând partidul PDL (Partidul Democrat Liberal), având ca personalități politice pe Traian Băsescu, Elena Udrea, Theodor Stolojan, Emil Boc, Vasile Blaga. În anul 2014, PDL dispare de pe scena politică românească fuzionând cu PNL.

Adică, un partid ca PD care a pornit cu oameni din FSN (fostul PCR), a avut o ascensiune politică îndreptată împotriva socialiștilor, a ajuns să fie asimilat de PNL, partid cu ideologii liberale, dar care s-a mulțumit să primească alături membrii din fostul PD/FSN/PCR. Vorbim de PNL, partidul care l-a avut președinte pe Vasile Blaga, membru marcant al PD și deputat de Bihor din partea FSN (fostul PCR) în anii ’90.

Partidul Conservator (PC), fostul PUR (Partidul Umanist Român) fondat în 1991, avand ca personalități politice pe Dan Voiculescu și Daniel Constantin, a fuzionat în 2015 cu Partidul Liberal Reformator (PLR) formând Partidul Alianța Liberalilor și Democraților (ALDE) al cărui președinte este Călin Popescu-Tăriceanu, fost membru marcant al PNL.

Un grup parlamentar independent alcătuit din foști membrii ai PSD, PNL și PC au format partidul UNPR (Uniunea Națională pentru Progresul României) în anul 2010, liderul de partid fiind Gabriel Oprea, fost membru PSD, care în cele din urmă a fuzionat cu Partidul Mișcarea Populară (PMP).

Partidul Mișcarea Populară (PMP) a fost înființat la inițiativa lui Traian Băsescu, după ce susținători ai acestuia au părăsit PDL. Iată cum un fost membru de partid comunist (PCR) în persoana lui Traian Băsescu, a trecut prin FSN, PD/PDL, ajungând președintele țării pe o perioadă de 10 ani, acum președinte de partid al PMP cu membri din partide cu orientări ideologice total diferite … PSD, PNL, PC și PD.

Uniunea Salvați România (USR) este un partid nou, înființat în 2015 de către Nicușor Daniel Dan, activist civic și matematician român. Un partid care nu lasă dâre ale foștilor activiști din PCR și nici ale altor partide de după ’90. Chiar dacă acest partid vine cu un suflu nou și este sprijinit de aripa tânără a societății, are mari probleme când vine vorba de personalități cu experiență politică și administrativă.

Personal n-aș lăsa țara pe mâna unor etuziaști cu inimă mare care nu au învățat că strada se trece pe la trecerea de pietoni sau semafor. În timp ce în Piața Victoriei mulți dintre acești tineri corporatiști își manifestau protestul față de socialism, în zona Mall Promenada tot același tip de tineri corporatiști treceau străda printre mașini ca vodă prin lobodă indiferent de culoarea semaforului. Actele de civism sunt valabile și-n democrație, nu-i așa?

Dragi cetățeni ai acestei țări, noi până la urmă cu cine votăm ? Și după ce votăm de ce nu mai suntem mulțumiți ?

Eu cu cine votez ? .. I.L. Caragiale

Un comentariu

  1. Vladi Costea says:

    Se poate face o a doua parte la acest material legat de evolutia economica dupa ‘89 si pana in prezent, sau faptul ca noi votam schimbarea dupa ‘89, dar din pacate acea schimbare nu are loc, indiferent de culoarea politica de la guvernare. Am ajuns un fel de serial de comedie politica, ajunsi cu puterea in mana stim doar sa ne razbunam politic abuzand de respectiva putere. Tara arde iar nenorocitii astia joaca leapsa pe seama voturilor noastre. Eu votez, mereu am votat, dar decid sa imi anulez voturile fiindca ajuns in cabina de vot sunt in impas, realizez ca nimeni din cei listati nu vor binele acestei tarisoare, ci vor doar sa isi etaleze forta politica asupra celor slabi.

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.