Umor

noiembrie 15, 2016 la 6:32 pm

Trei milenii de umor – episodul 2

Trei milenii de umor

Control de rutină

După zăpezile abundente din iarnă, în primăvară s-a format un lac, chiar în cotitura șoselei. Într-o dimineață, o mașină oprește și coboară un străin de acele meleaguri. El încearcă să pescuiască. La scurt interval oprește și o motocicletă de la “Controlul circulației”. Cei doi milițieni aflați în patrulare coboară. Ei se apropie curioși de pescarul amator, dar se așază liniștiți, la câțiva metri mai încolo. Simțindu-se privit, pescarul se enervează și-i întreabă:

– Este vreo încălcare a legii, că încerc și eu să agăt aici un crap sau ce s-o găsi ?

– Încălcare ? râde unul din milițieni. Nu ! În schimb, minune, da !


Discuții spirituale

Chamfort agrea discuțiile spirituale și deși era recunoscut prin ascuțimea minții sale, el nu ieșea întotdeauna învingător în astfel de dispute. Discutând cu un om de lume, scriitorul s-a lăudat că despre fiecare participant din sală el ar putea spune câte ceva.

– Vedeți, domnule Chamfort, i-a spus interlocutorul, diferența dintre personalitățile noastre s-ar putea caracteriza și în acest mod : la un bal mascat unde cunoașteți toate măștile, dumneavoastră ați spune fiecăruia cine este și ce are de ascuns. Eu în schimb, care mă bucur de tot atâta renume ca dumneavoastră, le-aș lăsa plăcerea ca fiecare să rămână în incognito, deși cunosc suficiente amănunte ale vieții lor. Din acest motiv sunt și mai iubit decât dumneavoastră !


La terasă

În spatele actualului Palat al telefoanelor se afla vechea Terasă Oteteleșanu, loc unde până la primul război mondial se întâlnea intelectualitatea bucureșteană. În local se afla și o masă lungă, numită “Masa poeților” unde poposeau adesea : Eftimiu, Mircea Rădulescu, Minulescu, Anghel, frații Oreste, Iosif și alții. Coșbuc venea rar pe acolo. El își părăsea foarte greu casa de pe strada Plevnei. O dată însă – în miez de vară – pe vremea ocupației germane, cu puțin timp înainte de moartea sa, George Coșbuc a intrat la Terasă, s-a așezat la masa cu pricina și a cerut un șvarț. Localul era aproape gol. Chelnerul a venit la masă și cu un ton politicos i-a spus :

– Domnule, vă rog să nu vă supărați, dar … luați loc la altă masă. Aceasta este masa rezervată poeților !

– Așa ? – a răspuns zâmbind Coșbuc. Scuzați-mă, nu știam acest lucru.

Și Coșbuc și-a băut șvarțul la o masă alăturată …


Copil obraznic

Într-o școală de la începutul veacului nostru un elev n-a fost cuminte. Învățătorul l-a urecheat și acum își continuă lecția :

– .. cei mai prigoniți sunt iepurii. Vânătorii nu-i cruță din toamnă până-n primăvară. Ați văzut vreodată un iepure ? Are urechile lungi …

Ca să-l îmbuneze pe elevul urecheat, învățătorul îl întreabă :

– Ia spune, tu știi de ce au iepurii urechile lungi ?

– Fiindcă părinții lor îi dau de mici la școală !


Scrisoare secretă

Un ofițer francez trimis de Napoleon al III-lea la Cuza Vodă cu o scrisoare secretă, a rugat pe domnitor ca s-o citească numai el, nemaiarătând-o nimănui. Cuza atunci a dat scrisoarea unui aghiotant ordonându-i s-o citească cu glas tare.

– Vă rog, Alteță ! E ceva ce trebuie să știți numai Alteța Voastră, observă francezul.

– Citește-o domnule tare ! zice Cuza. În țara noastră nu e nici un trădător.

Aghiotanul o citi. Seara, Cuza a dat o masă mare în cinstea ofițerului francez, pe care l-a îmbătat cu cel mai bun vin de Cotnari, așa încât la plecare, ofițerul a axclamat :

– Cu asemenea vinuri, înțeleg și eu că nu se poate sa fie trădători !

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.